Lucruri păstrate cu grijă și cu amintiri

18 august 2017

Cosmina spune că relația cu mama ei este una copilărească. „Amintirile cu adevărat dragi despre mama mea le am de când sunt mică, de când se purta ca un copil cu mine. Până la șapte ani am crescut cu bunicii. Cu mama mă vedeam în weekenduri, în vacanțe sau când mai avea concediu. Mergeam la plimbare, la înghețată sau să îmi ia lucrurile pe care mi le doream.”

De haine, mama ei fost tot timpul atașată. Acum a devenit și Cosmina. Mai mult de cele pe care le purta mama ei.

O pereche de pantofi care au peste 26 de ani. I-a primit mama Cosminei de la mama iubitului ei, pe atunci nu era încă soacra ei, iar iubitul încă nu era tatăl Cosminei. Profira, nume pe care îl avea și mama lui Sadoveanu, era balneo-fizio-terapeut și lucra la un centru de recuperare din Eforie Sud. Acolo veneau mulți pacienți străini, nemți sau englezi, pentru că era mult mai ieftin în România.

Primea ciocolată, blugi, haine de schior, tot ce alte familii își doreau pe vremea aceea. Pantofii i-a primit de la un pacient și erau prea mici pentru ea. 36 purta doar mama Cosminei. Așa că i-a primit cadou. Cosmina purta 37, avea picioare mai umflate și mai mari, dar de când a slăbit poate purta 35-36.

„Sunt un chin să îi porți o perioadă lungă de timp, sunt din nuiele sus, te bat la degete de te rup. Vara asta am stat o zi întreagă cu ei la muncă, apoi m-am întâlnit cu o prietenă, m-am întors cu ei acasă și cu picioarele făcute franjuri. Dar sunt foarte frumoși și merită să îi porți. Sunt pantofii cu care mama se plimba vara când mergeam pe faleză la Constanța, iar eu veneam de la Galați, de unde erau bunicii. Pantofii îmi aduc amintiri din serile de vară pe care le petreceam cu ea pe faleză. Cu chiu, cu vai mi i-a dat să îi port.”

O fustă cu carouri, pentru că mama Cosminei are multe costume alcătuite din taior și fustă. Își aduce aminte că era un atelier de modă în Constanța, se chema casa Vanda, pe care îl vizitau des. Erau acolo taioare și fuste midi, stil anii 90.
Fusta face parte dintr-un compleu, iar acasă în Constanța are un sacou cu guler rotund pe care Cosmina nu l-a luat cu ea în București.

„Le lua de obicei la birou și o vedeam în ele când mă duceam acolo după ce plecam de la școală. Stăteam la ea câteva ore până plecam împreună acasă. Ea lucrează și acum la Gara Maritimă, chiar în port. Am și acum imaginea ei pe tocuri plimbându-se dintr-un birou în altul cu tot felul de hârtii. În acea fustă o vedeam foarte profesional, cum nu o vedeam acasă ca pe mama mea, când îmi făcea clătite sau spăla vase.”

O cămașă roz care are și ea peste 26 de ani. Primită de mama ei când era domnișoară, în facultate, la 20 și ceva de ani, de la o vecină de pe scara unde locuia în Galați. Fata vecinei se căsătorise cu un neamț, vecina mergea acolo des și i-a adus cadou. Cosmina ține minte că scara bunicilor era o comunitate strânsă, se știau între ei, se ajutau. Acum nu prea mai trăiește nimeni acolo, iar cei din generația noastră s-au mutat sau au plecat în alte țări.

Fusta neagră în care Cosmina a conștientizat pentru prima dată că mama ei este femeie.

„Eram în clasa I-a. Cumpăram dintr-o alimentară chestii. Pe vremuri cereai vânzătoarei să taie lucruri, să îți dea anumite alimente de pe rafturi, nu puteai să alegi tu ca acum. La un moment dat s-a aplecat peste tejghea să îi ceară vânzătoarei ceva. În fusta aceea neagră, mama a atras privirea unui tip care stătea în spatele nostru. Am simțit că se uită ciudat. Mă întrebam de ce se uită omu ăla la mama, e mama mea. Hei, de ce te uiți la mama mea!” (râde)

O bluză crem. Cosmina își aduce aminte de plimbările pe care le făceau la Mamaia vara sau de unele dimineți în care pleca la muncă, iar ea era adormită și nu voia să se ridice din pat. Își dorea mult să poarte și ea bluza. Mama ei s-a despărțit greu de ea. Cosmina s-a gândit că e mai bine să o ia la București iarna, poate uită de ea așa.

O pereche de pantaloni cumpărați de la un târg de haine din Constanța. Cosmina era în generală când a fost la cumpărături cu ea. Ține minte că își găsea multe lucruri frumoase și că era un pic geloasă pentru că ea nu putea să le poarte, nu era așa slabă ca ea. Acum este și pantalonii au un nou dulap.

Cămașa disco în care mama Cosminei se îmbrăca la petrecerile de sâmbătă seara. Părinții ei ieșeau des în oraș cu prieteni de-ai lor, iar ea era cămașa de ieșit. Cosmina ține minte dintodeauna cămașa în casă, dar nu mai știe ce poveste are.

Moștenirea pentru ea e un lucru pe care cineva l-a păstrat cu grijă și are amintiri cu el. Tot moștenire e atunci când dai mai departe lucruri ca ceilalți să se bucure și să le păstreze.

Acum câteva luni a fost la TV filmul pe care Cosmina îl urmărea cu mama ei când era mică. Anastasia. Au stat toți trei (ea, mama, tatăl) și s-au uitat până la replica pe care un liliac o spune, doar ca mama Cosminei să îl imite așa cum o făcea și în copilărie. Au râs toți, iar Cosmina a simțit din nou starea pe care o avea la cinci ani, în casa de la Constanța, chiar dacă acum are 27 de ani.

Imagini: Simona Petrică