Nu te opri, nu sta. Într-un restaurant este tot timpul ceva de făcut

8 noiembrie 2017

În fiecare dimineață, Alexandru își închide nasturii de la bluza pe care urmează să o poarte în bucătărie. E un proces care durează câteva minute, dar care îl conectează cumva cu haina.

De șapte ani lucrează ca bucătar. A ales să intre într-o bucătărie ca om de vase, fără să creadă că va deveni meseria din care să își câștige existența.

„Am ajuns în restaurant din pură întâmplare, s-a nimerit ca tipul de la vase să spună că nu poate ajunge și m-am oferit voluntar în locul lui.”

Prima bucătărie în care și-a petrecut timp era una de hotel.

„Arăta ca un gigant pe care îl puneam în mișcare la cinci dimineața când veneam să pregătim micul dejun. Mirosea a croissant proaspăt copt și a bacon scos din cuptor.”

A fost atras de lucrul în echipă, dar și de glumele care se fac „la foc automat între personal, front of the house și bucătărie”.

După șapte ani, Alexandru lucrează acum la Atra Doftana. Din mai 2016, ca bucătar șef.

Simte că timpul trece repede și că mai are încă foarte multe lucruri de făcut. Dar se bucură că din luna mai au o grădină proprie acolo, în care poate să își petreacă timp.

De obicei, o zi de lucru se întinde undeva între 14 și 16 ore. Mai spune că stă și 10 ore, dar destul de rar. Rutina unei zile de muncă are o regulă simplă: „Nu te opri, nu sta. Într-un restaurant este tot timpul ceva de făcut.” Dar din când în când mai pleacă și în vacanță. Pe ultima a avut-o în februarie 2017, la Tel Aviv, Israel.

L-am întrebat care au fost momentele lui cele mai importante în bucătărie. Mi-a răspuns că sunt în fiecare zi, dar crede că cele mai intense au fost atunci când a decis să meargă la muncă chiar dacă nu era cea mai bună atmosferă sau atunci când nu se simțea bine fizic.

Importante în bucătărie mai sunt și mâinile.

„Mâinile sunt tot timpul în mișcare, în timp au apărut cicatrici, semne ale bătăliilor duse între tigăi încinse sau de la tonele de legume curățate. Am observat că mâinile mele nu sunt la fel de îngrijite ca cele ale unui tip de vârsta mea care are un job la bancă, de exemplu.”

Pentru Alexandru, verbul a purta înseamnă începutul unei noi zile de muncă. În bucătărie poartă întotdeauna uniforma, pantofi, pantaloni și tunică. Niciodată nu a lucrat în blugi sau în haine de stradă. E important să fie în uniformă pentru că se simte lejer. O cumpără din magazine de specialitate, multe dintre ele se află în SUA.

„Nu suport zgârcenia, așa că investesc atât cât consider că e necesar să am un confort. Petrec totuși 12-15 ore pe zi în hainele respective.”

Pe lângă hainele de lucru, lângă Alexandru se mai află setul de cuțite, șorțul, prosopul și caiețelul cu rețete.

„Sunt atașat de setul meu de cuțite, pe care l-am tot upgradat până în 2015 când a ajuns la stadiul complet.”

Mai spune că folosește word și excel pentru rețete sau calcule de cost ale restaurantului, dar, tot timpul, în buzunarul de la pantaloni, rămâne mica lui agendă cu rețete.

Imagini din arhiva lui personală.