Imaginează-ți o petrecere. El pune muzică, ea dansează în rochii de Lolita

12 ianuarie 2018

Iulian nu mai dăduse de multă vreme un interviu când s-a văzut cu un reporter de la Arte și Meserii, acum patru ani, într-o zi a lunii decembrie, în spațiul unde era odată Papiota.

Isabelle stătea pe canapea când a deschis telefonul. Era o zi obișnuită când a intrat pe Facebook.

Nu erau prieteni, dar aveau unul în comun, pe Claudiu Popescu, cel care i-a făcut lui pozele pentru interviul online. Isabelle a citit la Claudiu pe wall textul, a dat share, l-a tăguit pe Iulian. El s-a mirat, i-a trimis un friend request, iar prima lor interacțiune au avut-o în comentariile unei postări.

Au început să vorbească, iar vorbitul a durat trei zile.

„Am vorbit online încontinuu. Mâncam amândoi ceva repede și reveneam la laptop-uri. Nu am lucrat și nu am mai făcut altceva. Nu exista pauză, în afara câtorva ore pe care le dormeam noaptea”.

Iulian i-a propus o întâlnire. Punea muzică, avea rezidență la Control, a invitat-o la o petrecere. Isabelle a venit cu o prietenă, iar înțelegerea lor a fost că dacă întâlnirea merge prost, face un semn și pleacă amândouă în altă parte. Iulian spune zâmbind „Dar nu a fost cazul”.

El purta un tricou purpuriu închis de care era foarte mândru și o pereche de blugi mulați. Isabelle zâmbește și spune că era confuză în legătură cu estetica lui. Era ras peste tot. El completează și spune că îl ajuta să nu transpire.

Ea avea o fustă neagră, ciorapi gen portjartier, un pulover verde închis. Și-a spus că trebuie să fie sexi, dar el spune că nu conta cum se îmbrăca, mai ales că era iarnă și frig afară.

Iulian i-a mai propus o întâlnire. În ultimul moment ea a anulat, el a interpretat că nu este interesată. Motivul din spate îl povestesc amândoi:

„Voiam să mă fac frumoasă așa că m-am dat cu o cremă de față. Eram toată roșie de la ea când i-am trimis SMS. El a crezut că vreau să anulez, dar nu voiam. I-am zis că am un fond de ten verde și până la urmă am remediat situația. Practic, și-a dat foc la față,” zâmbește Iulian uitându-se la ea.

Relația lor a mers mai departe, cea a hainelor a avut etape și etape. Isabelle a încercat să îi cumpere anumite lucruri. Vedea un potențial în Iulian și încerca să îi arate și alte direcții ca să mai iasă din zona culorilor țipătoare și din blugi. Cadourile pe care le-a primit i-au devenit dragi. A început să poarte aproape zilnic un tricou, o cămașă, un pulover. Apoi să se uite la detalii, la dungile subțiri dintr-o cămașă, la materiale, la culorile care nu se potrivesc cu anumiți pantaloni sau pantofi. I-a plăcut când a descoperit că există variante și fără blugi într-o „ținută”. Și-a cumpărat ii românești, ii nepaleze pe care le poartă vara, o borsetă pentru festivaluri, iar barba a lăsat-o mai lungă pentru Isabelle.

Iulian spune că la începutul relației lupta cu propunerile ei vestimentare, dar acum se lasă convins. Nu se vedea vreodată purtând pardesie, dar când ea i-a făcut un styling într-un magazin, și-a zis că arată bine în ele. Isabelle completează și spune că Iulian se aranja mult la începutul relației lor, mai ales la păr. „Îi verifica forma în toate geamurile sau vitrinele magazinelor.”

Nici atunci, nici acum nu cumpără haine. Are o cutie. E de ajuns pentru 10 tricouri de ieșit și de dormit, 3 perechi de pantaloni, 2 jachete de fâș, 5 cămăși, 2 perechi de încălțăminte, 2 ii, o geacă. Preferă să dea bani pe viniluri.

Isabelle era invers. Avea multe haine, își cumpăra des, impulsiv, mai ales la reduceri.

„Cumpăram multe lucruri, nu eram matură în stil, compensam cu haine, credeam că o să mă simt mai bine. Am vândut haine cu etichetă pe ele, dar așa e când ai momente emoționale”.

Când s-au mutat împreună, Isabelle avea haine peste tot. Momentul cel mai plin era dimineața, când le scotea din dulap sau sertare, se proba, nu se hotăra și le lăsa împrăștiate. Ca să poată lucra după plecarea ei, Iulian îi strângea hainele ca să simtă un spațiu neutru. Momentul dimineții a durat două, trei luni până când au vorbit că el are trei haine și ea trei mii. Era nevoie de o negociere și de o reorganizare. S-a lăsat convinsă să le sorteze, să le dea sau să le vândă pe cele nepurtate.

Acum, după patru ani de relație, Isabelle cumpără haine doar pentru anumite evenimente, dar se gândește înainte dacă se combină și cu altceva, dacă se șifonează sau dacă sunt ușor de împachetat. Și poartă doar rochii.

„Am multe haine, dar Iulian m-a influențat să le organizez puțin. Am dat o parte din ele, mai am de dat un geamantan și două cutii pline. Dacă înainte de relația noastră eram atașată de lucrurile mele, acum nu mai simt personală relația cu hainele. Mă gândesc doar dacă merită calitate vs. preț. De când am început să călătoresc cu Iulian, mi-am dat seama că am un pattern estetic, că folosesc 80% aceleași lucruri, iar restul hainelor stau în dulap. Mai văd acum și partea spirituală, mă simt bine că pot să mă detașez de lucruri”.

Nu s-au gândit în timpul relației lor cu ce se îmbracă în casă, dar după patru ani vor să facă un experiment. Simt că stau mult timp acasă și că ar trebui să poarte cele mai frumoase lucruri când își petrec timp împreună unde se simt bine, nu doar când ies.

Și se completează.

El o întreabă de obicei despre culori, texturi sau forma hainelor. Spune că a fost curiozitate să afle ce i se potrivește, dar și pentru că ea lucrează zilnic cu haine, citește reviste și se uită la documentare. Deși a rămas la fel de practic și nu își cumpără haine, spune că datorită ei, i-a crescut IQ-ul de fashionist – „Știu că arăt bine sau nu când mă văd într-o oglindă sau simt când ceva, o combinare de lucruri, e în neregulă. Și sunt mai atent la materiale, la cum le simt pe piele. Nu mă mai gândesc doar la ce impact vizual au”.

Ea îl întreabă dacă o haină ar ocupa loc mult într-un bagaj, cum se transportă, dacă se calcă, cu ce să o poarte. A devenit practică, călătoriile dese cu Iulian i-au influențat alegerile.

Fac schimburi de rol, ea devine practică, el estetic, ea estetică, el practic. Zâmbesc și spun că arată diferit în mulțime. Iar la petrecerile la care Iulian pune muzică, oamenii nu mai vin ușor să vorbească cu el ca înainte, deși el a rămas la fel de deschis.

„Imaginează-ți o petrecere cu muzică electronică unde oamenii sunt în blugi, culori neon, teniși, iar Isabelle dansează în rochii de Lolita, cu flori sau dantelă”.

Cred amândoi că nu trebuie să te simți forțat să te îmbraci cumva. Vezi ce te face să te simți bine, natural, fără tipare. Mulți oameni se îmbracă în niște haine pe care nu le pot duce până la capăt.

Imagini de Bogdan Ioniță