Unul dintre motivele pentru care o plac atât de tare este gustul pe care îl are la haine

25 ianuarie 2018

Trebuie să vedem filme împreună, și-a zis Adi în timp ce citea un interviu cu Irina pe sub25.

Ține minte că l-au surprins răspunsurile. Erau filme pe care le văzuse și îi plăcuseră. Și-a dat seama că trecuseră ani întregi de când nu se mai uitase la filme și a vrut să le vadă împreună cu ea. Când i-a scris pe Facebook, abia ajunsese acasă după o lună de mers cu trenul și făcut fotografii. A fost prima persoană cu care s-a văzut după acea călătorie.

Se știau din vedere pentru că se întâlneau anual în același loc, vara. La festivalul de teatru Ideo Ideis, Adi făcea fotografii, Irina participa.

De la distanță, Adi vedea o fată elegantă, în haine cu griuri închise și deschise, mai degrabă deschise. Irina vedea un tip vesel, plin de viață, fericit și nu înțelegea cum poate cineva să fie așa tot timpul. Doar în „acea” vară a anului 2015 se întâmpla ceva cu el. Părea obosit, absent, iar ea și-a adus aminte că poartă ceva în portofel.

„Am un prieten care face montaj de film la UNATC. M-am dus într-o zi la el și am văzut că montează peliculă. Într-o parte a mesei avea o cutie în care arunca rămășite, m-am uitat printre ele și l-am întrebat dacă pot să iau câteva fotograme. Când am avut în mâini o fotogramă cu Adi în spate, am zâmbit și mi-am zis – Ce tare, o iau și pe asta. A trecut un an, iar la o petrecere l-am văzut altfel decât îl știam și mi-am adus aminte că am fotograma în portofel. I-am dat-o.”

Adi zâmbește, se uită la ea, apoi la mine și zice: „Mi s-a schimbat starea. M-a făcut bucuros.”

Când a răspuns: – Da, hai să vedem filme împreună”, Irina era cu mama ei în Barcelona. Adi și-a spus: – Ok, se îmbracă bine, e cu mama ei în altă țară, are bani. Ok. Cred că pot face față. Irina râde și completează: – Mama era în interes de serviciu, am mers cu ea, era prima săptămână de școală, iar eu din clasa I-a nu mai merg în prima zi la școală.

Adi a invitat-o la film, dar au ieșit la teatru. Spun amândoi că nu a fost o primă întâlnire, dar se gândesc în ce erau îmbrăcați.

Irina purta o pereche de pantaloni negri pe care i-a căutat mult timp – bărbătești, simpli. Un pulover verde, pantofi bărbătești lăcuiți, palton negru și crede că avea și o eșarfă verde cu albastru. „Știu că mi-am acoperit capul cu eșarfa, parcă a plouat”.

Adi își aduce aminte în ce era îmbrăcat prin eliminare. În niciun caz blugi pentru că nu purta deloc blugi în acea perioadă, o cămașă și o haină pe care a cumpărat-o acum nouă ani, când nu era la noi H&M.

Întâlnirile lor au devenit constante, la fel și detaliile pe care le-au descoperit unul la celălalt.

„Observam de fiecare dată la ea eleganța. Unul dintre motivele pentru care o plac atât de tare este gustul pe care îl are la haine. Minimalism, eleganță firească, linii drepte în croiala hainelor.”

„M-am regăsit în felul lui de a se îmbrăca. Felul lui era ca și cum eu m-aș îmbrăca dacă aș fi bărbat. Avea simplitate, multe nuanțe de albastru, cele mai multe închise, sau de cele mai multe ori haine negre.”

De când sunt împreună…

Adi a început să poarte blugi. „Nu avea nicio pereche când l-am cunoscut. Își luase o salopetă de blugi dintr-un Second Hand, dar nu îmi prea plăcea.” Adi completează „Am purtat-o doar odată până să mă așez pe ceva proaspăt vopsit. Acum are o pată mare roșie pe fund.”

Primele perechi le-a găsit la Barcelona, erau reduceri, au început amândoi să probeze haine. Irina și-a găsit pantaloni cum ar purta sigur Brâncuși, el două perechi de blugi. În general îi veneau prea lungi, prea largi, iar în ultimii ani nu a văzut unii fără rupturi sau decolorări. „Perechile astea erau corecte”, spune Irina zâmbindu-i.

Irina își cumpără mai multe haine. Spune că el avea mai multe haine decât ea la început, acum poate sunt la egalitate. Caută pantaloni bărbătești, tricouri simple fără cuvinte pe ele sau imprimeuri. Are toate body-urile de la Murmur, body-uri simple, o salopetă albastră ca de muncitor, iar încălțămintea e toată neagră. Face excepție o pereche de încălțăminte galbenă.

„Eram în Cluj, într-un fel de Outlet și am găsit o pereche „Vens”, cu 35 de lei perechea. Am râs și ne-am luat amândoi la fel”.

De curând Irina a primit prima pereche de bocanci militărești, cadou de la Moș Crăciun. „De 10 ani port bocanci de armată, iar înainte de Crăciun l-am întrebat pe tatăl meu dacă poate găsi undeva o pereche de fată. Perechea a ajuns înainte de Ajun, ca un cadou neașteptat pentru Irina.” Acum au două perechi la fel, sunt grei, iar dacă Irina ar merge o zi întreagă încălțată în ei, sigur ar face febră musculară. Zice el.

Din octombrie s-au mutat împreună. Le-a luat cam o lună și jumătate să găsească un dulap mare ca Irina să își organizeze hainele, pentru că Adi are haine împrăștiate peste tot. Și au mai transformat o cameră mică în dressing, e goală în mijloc, cu trei pereți plini cu haine.

„Eu nu mă pot organiza, am învățat de la Irina să îmi pun pantalonii în primul raft și tricourile în al doilea. În general pun haine unde găsesc loc liber.”

„Simt nevoia să le organizez. Îți ia mai mult să găsești ceva anume dacă nu știi unde e, nu îți mai aduci aminte dacă e curat sau nu, dacă e prea șifonat sau nu.”

Când merg spre casă, intră des în magazinul lor preferat, COS. Își aleg haine minimaliste, în tonuri de gri, cu tăieturi drepte. Când ea intră singură și este indecisă ce să își cumpere, îi trimite poze. Iar când se plimbă prin alte orașe, țări, spun că o zi sau două stau prin magazine. Caută materiale sau haine cu specificul locului ca să țină minte că au fost acolo.

„Ultima dată am fost în Tbilisi, Georgia. Am găsit un Mall cu teatru la parter și ne-am învârtit sub două ore prin el, apoi ne-am plimbat pe străduțe de unde ne-am luat mănuși, fulare, căciuli și am dat de un magazin cu design georgian, varianta COS a lor. Când ne alegem haine, ne luăm timp, nu ne uităm la ceas. Probăm, iar la sfârșit alegem între două, trei lucruri. În ultima călătorie ne-am luat un singur bagaj, am fost selectivi și ne-a ieșit, Cred că Irina s-a întors cu două tricouri nepurtate.”

Irina are grijă de haine și se simte atașată de ele, dar doar pentru că nu îi place să meargă în magazine. Nu are răbdare să caute lucruri, dacă nu îi vine ce îi place, se enervează, așa că i-ar părea rău să își dea hainele pentru că ar însemna să caute altele. Nu ar da niciodată două pulovăre pe care le are de la tatăl ei. El avea 17 ani când le-a găsit în Moscova. Unul este foarte gros, alb, cu marginile de la gât și mâneci de un roz pal. Celălalt este negru și are pe piept un fel de blazon asemănător cu cel al școlilor din Anglia.

Adi nu ține o ordine a hainelor, poartă ce găsește la îndemână și prin rotație. Și el se simte atașat de ele, deși a mai făcut selecții și a dat ce nu mai purta. Spune că renunță greu la lucrurile pe care le are, chiar și aparatele de fotografiat sunt aproape toate păstrate în casă. Poate că nu sunt de dat pentru că le folosește până ajung la cel mai înalt grad de uzură. Sau așa îi place să creadă.

Ea poartă în casă iarna un costum pufos și moale de la Oysho în formă de iepure. E surprinsă de cât de călduros e. Vara poartă body-uri sau lucruri lejere.

El poartă din când în când două halate negre din mătase. Unul are pe spate un dragon. Spune că sunt frumoase și că îi fac să râdă. Le-a găsit într-un târg din Craiova. În călătorii sau acasă își fac poze în ele. Tot din Craiova are un tricou cu trei nasturi, guler și găuri prin el. Irina râde : „Foarte de iaht când nu ai unul, dar pretinzi că ai”. Adi se abține și completează mai departe: „L-am purtat într-un tren, ea se uita urât la mine și la un moment dat a dispărut.” Ea spune serioasă că nu i-a făcut nimic, el crede că era de purtat prin casă.

*

Irina este anul I la actorie. În liceu era într-o trupă de teatru și a simțit că nu poate să nu continue ce a început. Spune că profesorii le spun des că prezența e importantă, să își aleagă lucrurile atent. Fiecare rol are hainele lui.

Adi face fotografie de 12 ani. Au început multe proiecte împreună. Se plimbau pe Calea Victoriei când au găsit o stradă cu pietre. Irina s-a suit pe ele, iar el, în timp ce ducea aparatul de fotografiat la ochi și-a dat seama că este inspirat și că demult timp nu a mai avut sentimentul ăla. Și-a zis: „Wow, o să facem multe poze împreună. După doi ani, lucrurile se amplifică chiar.”

Când fac poze împreună, aleg hainele împreună. Deciziile lor depind de context. De obicei, ea adună o grămadă de haine și rămân puține la sfârșit.

„Irina mă inspiră, la fel și hainele de la Murmur. Am gândit pentru prima dată o poveste cu amândouă. Simt că s-au amestecat bine locurile, noi, Murmur. Anul trecut pe vremea asta eram în tren. Am trecut prin Sibiu, Timișoara, Arad, Mediaș. Am descoperit o gară mișto, un tren vechi, iar hainele s-au potrivit cu atmosfera, cu cromatica. Le-am ținut luni de zile fără să le aleg, fără să le dau o ordine pentru că mi-au plăcut mult. Apoi am avut flash-uri, mai mult niște închipuiri și am vrut să o duc pe Irina la Băile Herculane. Andreea Bădală ne-a mai dat haine și am mers acolo câteva zile. Am fotografiat de dimineață până seara.”

Momentele de genul ăsta îi apropie în relație, se descoperă în alte ipostaze și se surprind în felul în care se completează. Adi spune că se bucură că poate face asta cu Irina pentru că își pierduse răbdarea în fotografie, iar acum are o poftă de neoprit. Irina nu s-a gândit ce înseamnă fotografiatul pentru relația lor, dar crede că se întâmplă multe lucruri între ei în acele momente.

Cred amândoi că hainele sunt importante când doi oameni se cunosc. Îți dai seama de multe, îi pui după detaliile vizuale într-o categorie sau alta, într-un caracter sau altul, cam pe unde sunt cu muzica, cu filmele, cu prietenii și cu locurile în care merg. Mai sunt și aparențe, dar de cele mai multe ori „așa se arată”.

Imagini: Adi Bulboacă & Irina Artenii