„Linia dintre confort și inconfort e trasată în mintea fiecăruia”

4 aprilie 2018

A fost o duminică cu patru fete la mine acasă. Patru fete care au un stil format și sunt reticente la schimbări sau la abordări pe care nu le-au mai încercat. Am vrut să fac un experiment: să fie machiate cum nu s-ar machia niciodată și îmbrăcate în haine în care nu s-ar îmbrăca niciodată sau nu le-ar combina așa. Apoi le-am făcut poze.

Ana a stat cu capul în jos când Raluca a machiat-o. Nu a vrut să se uite în oglindă pentru că avea roșu la ochi. Nu a vrut să poarte nici pălăria, mai ales în combinație cu rochia. Doar la sfârșit a zis cu o voce joasă: „Aș mai fi făcut poze”.

*

Ana asociază confortul cu haine negre, lungi, asimetrice, de obicei închise la culoare sau terne. „Confort înseamnă să știu că mă avantajează ceea ce port, iar asta înseamnă linii drepte, simple și clasice. Nu pot să spun că am haine la care nu renunț niciodată, doar fixații trecătoare pentru ele.

Acum am o obsesie cu adidașii. În urmă cu șase, șapte ani îi detestam sincer. Am avut o perioadă de tranziție în care am fost cu ei într-o relație de love-hate. Acum mi se par minunați, i-aș purta peste tot.

Când cumpăr haine, alegerile mele sunt previzibile, stabile, echilibrate, consecvente. Uneori, o combinație între conservatoare și intimidante.

Sunt reticentă la materiale de proastă calitate, dar care arată bine – sunt un compromis care nu merită. Și mai sunt reticentă la imprimeuri cu leoparzi.

Mă fac să mă simt inconfortabil hainele foarte mulate din materiale proaste. Culorile deschise și tari  – așa cum e roșul sau cele pastelate și pudrate – așa cum sunt rozurile, dar și bleurile foarte delicate și pale;  sclipiciul, paietele și tot ce nu mă avantajează.

Nu aș purta niciodată colanți de biciclist și rochii gogoșar – care, pe lângă faptul că sunt hidoase, mai au și un nume urât. Ca materiale, lycra, elastan sau combinația între astea două. Sau fundițe, pampoane și alte panglici.

Linia dintre confort și inconfort e trasată în mintea fiecăruia. Cred că depinde foarte mult de  reacția celor care te văd.

În timp, eu am avut câteva schimbări ușoare de stil, chiar recent, după o despărțire.  Pot să zic că acum s-a masculinizat. E ciudat pentru că am de mult timp fetișul ăsta cu hainele clasice masculine – cu variații de tricouri și bluze largi, doar că acum a ieșit la suprafață.  Culmea este că nu îl simt ca pe ceva străin sau foarte diferit de cum eram înainte să se întâmple schimbarea. E ceva ce mi-a venit foarte natural, de parcă ar fi fost mereu acolo. Cred că e cam a treia schimbare de stil.

Iar experimentul de azi…pe o scară de la 1 la 10, m-am simțit confortabil cam de 7 – ceea ce este grozav pentru mine. La sfârșit mai voiam să fac niște poze.

Categoric pălăria albastră m-a făcut să mă simt inconfortabil. N-aș purta-o niciodată (adică niciodată), în combinația pe care am încercat-o în experiment. Nici șosețelele cu dantelă, cămașa cu umeri mari sau fusta în carouri. În schimb, Aș purta rochia roșie – dacă ar fi neagră :))).”

Make-up: Ra luca / Imagini: Simona Petrică