Hainele dau un rol. Simți când ești confortabilă sau nu să îl joci

12 aprilie 2018

A fost o duminică cu patru fete la mine acasă. Patru fete care au un stil format și sunt reticente la schimbări sau la abordări pe care nu le-au mai încercat. Am vrut să fac un experiment: să fie machiate cum nu s-ar machia niciodată și îmbrăcate în haine în care nu s-ar îmbrăca niciodată sau nu le-ar combina așa. Apoi le-am făcut poze.

Mădălina a venit cu multe haine de la ea din șifonier. Era încântată să vadă cum decurge experimentul. Nu a avut comentarii legate de machiajul Ralucăi sau de haine. Doar că nu e fotogenică.

*

Mădă asociază confortul cu două lucruri: „cu obișnuința de a le purta, mai ales când mă refer la cele din garderoba proprie, iar pentru cele noi, cu potrivirea la statura și liniile corpului meu.
Nu sunt reticentă la anumite culori, brand-uri, obiecte vestimentare atât timp cât se potrivesc corpului meu. Ba din contră, în general îmi place să încerc lucruri noi.

Nu am haine la care nu aș renunța, poate doar la unele bijuterii care au o semnificație pentru mine. Donez hainele pe care nu le mai port și așa, știind că fac o faptă bună, nu am nici un resentiment.

Sunt reticentă în a cheltui mult pe haine doar pentru că aparțin unui anumit brand.
Obiectul vestimentar trebuie să își merite valoarea mai mult decât printr-un logo pus pe el sau prin faptul că mai este purtat și de alte persoane cunoscute care îl promovează.

Ce nu aș purta…Poate că nu aș purta ceva prea ieșit din context ca și ocazie, ca de exemplu nu m-as duce sport îmbracată la o piesă de teatru sau nu m-aș îmbrăca de club la o întâlnire cu un client.

Cred că importanța acordată stilului vestimentar este destul de recentă. Am avut o mamă darnică și mai ales în perioada facultății îmi trimitea cadou foarte multe haine. De aceea aveam haine relativ clasice, dar pe care le puteam asorta după preferințe.

În ultimii ani însă am descoperit că hainele pot avea un impact pozitiv asupra stării mele de spirit sau că pot da o impresie diferită celor din jur în funcție de ceea ce port.
Am descoperit că este frumos și procesul creativ prin care au trecut hainele până în a ajunge să se identifice cu tine prin purtarea lor. Că se simte atunci când „creatorul” a avut o atenție în lucrarea lor prin linia croielii, prin atenția la detalii și prin dorința de a face ceva unic și diferit.

Am înțeles asta din doua surse:  târguri cu haine de design vestimentar sau  vintage, dar și prin mama mea care de curând a decis să îsi urmeze pasiunea pentru croit si a urmat un curs de croitorie terminându-l cu 10.

Un alt stil vestimentar se mulează după pasiunile mele: echitația, traseele pe munte, escalada sau snowboardul. Aici am aflat cât de mult contează calitatea echipamentelor, că fiecare element în sine poate ajuta la confortul meu în timp ce practic sporturile, dar și că de multe ori o diferentă de preț merită mai mult pentru mine datorită calităților tehnice ale materialelor, a tehnologiei folosite și mai puțin design-ul.

În experimentul tău, m-am simțit ca într-o piesă de teatru, o punere în scenă în care mă schimbam în diferite personaje și încercam să joc rolul în fața aparatului foto.
Ca o joacă în care tu erai ca un copil mare care își găsise păpuși pe care să le îmbrace și machieze așa cum îi este pe plac, iar eu am luat parte cu plăcere.
Am încredere în experiența ta vestimentară și nu de puține ori mi-ai arătat că unele pattern-uri, volume, culori și forme se potrivesc de fapt într-un mod neașteptat, că hainele vintage încă mai au o poveste de spus sau că e bine să renunți la hainele vechi care nu se mai potrivesc cu tine din acel moment al vieții.

Hainele nu m-au facut să mă simt inconfortabil si le-aș mai purta, dar în contextul potrivit. A fost ciudată pentru mine experiența de a lua parte la o sesiune foto pentru că nu îmi prea place să pozez și pe bună dreptate, nici nu sunt prea fotogenică.”

Make-up: Raluca / Imagini: Simona