Croitoria bătută de pe Știrbei Vodă

3 mai 2018

„Ce înseamnă să aibă haina piept?”, am întrebat.
„Când se pun întărituri în zona pieptului, când buzunarele sunt mai grele, reverul. Dacă reverul nu e drept și frumos, ai ratat-o cu haina.”

Era o zi de marți pe la trei după-masa când mergeam pe Știrbei Vodă pentru o întâlnire de lucru. În fața mea, din dreapta, a apărut un domn de statura mea. 1.73, păr alb, pieptănat, dat pe spate. Vestă grena, cămașă gri, pantaloni de stofă gri călcați la dungă, pantofi. Se uita după cineva.

Am trecut pe lângă el, am traversat o stradă, am trecut de câteva case și m-am oprit. Mi-am zis că trebuie să aflu ce e cu el. M-am întors din drum și am intrat în atelierul lui mic de croitorie. I-am zis că vreau să scriu despre el, el mi-a zâmbit cald. Avea lumină în ochi. A zis: „Trebuie să vorbesc cu soția.”

După două zile, la nouă dimineața, intram din nou în atelier că să aflu că treaba cu croitoria nu se învață, trebuie să stai pe lângă cineva, să o furi. Tudor a „furat-o” la 14 ani când s-a mutat din Brăila la București, la o rudă care avea un atelier particular. În prima săptămână, în fiecare zi, a cusut fără ață o stofă ca să se obișnuiască cu mișcarea acului.

„Eram la gară, lucram atunci la atelierul unui meșter bun. Eu eram un tânăr de 14 ani, el avea 50 de ani, ambițios. Îmi zicea să fac lucrurile bine, să fiu atent. Văd meseria în tine, așa îmi zicea. Iar eu mergeam acasă, într-o cămăruță mică și trăgeam cu acul ore în șir. Trăgeam și trăgeam. La 26 de ani m-a pus șef de unitate. În croitorie trebuie să lucrezi frumos, repede și punctual la client.”

Atelierul era o cămăruță plină cu materiale pe care le călca cu un fier pe cărbune. Făcea focul, ardea lemne, punea jarul în fierul de călcat și îl lăsa pe o piatră până se încingea ca să poată călca cu el. Dacă se stingea, îl lua în mână și îl mișca prin aer ca jarul să se aprindă iar.
A fost lucrător în atelier până la 18 ani, apoi doi ani de zile a mers în armată, s-a întors, la 20 de ani s-a căsătorit, iar la 26 de ani a devenit șef de unitate la Cooperativa București.

În paralel cu croitoria, Tudor a mers la școală, la școala tehnică din București. Acolo a învățat teorie și tehnica hainelor. Cu entuziasm în privire, Tudor spune că a fost în promoția de premianți. Alexandrina, soția lui, preia discuția și povestește că era așa de tipicar încât nu se ierta pe el dacă haina nu avea un rever bun, un buzunar perfect sau un pantalon care să nu vină la dungă.

„Are costume făcute de el pe care nu a putut să le îmbrace. Sunt prea multe. Dar nici nu s-a mai îngrășat, așa a rămas, ca în tinerețe. Băiatul meu din an în Paște se îmbracă la costum, nu îi place. Acum au ieșit geci în magazine, scurte comode, așa că se îmbracă mai mult sport. Tudor îi spune – Tată, nu te potrivești cu mine la stil, am atâtea costume din stofe bune.”

Tudor a cunoscut-o pe Alexandrina când Bucureștiul era frumos și curat. „Era o splendoare, de drag mergeai pe jos.”

Ea făcea croitorie de damă de la 16 ani într-un sat din Ialomița. La 19 ani s-a mutat în București la surorile ei. Tot atunci l-a cunoscut și pe Tudor. El spune că l-a așteptat să se întoarcă din armată, ea spune că așa a fost să fie, nu era de măritat, erau mici.
După ce s-au căsătorit, Alexandrina a început să îl ajute la croitoria de bărbat. La bărbați nu erau așa multe probe ca la femei.

„Ne-am înțeles. El e tipicar și eu sunt tipicară în croitorie. Îi plăcea orice detaliu pe care îl puneam la punct. Croitoria bărbătească era grea. Cel mai greu era să faci pânza. Era tare, se preta, se băga la apă, făceai piept, apoi se prindea pe pânză. Pieptul la haină era totul. Acum hainele nu mai au piept, nu mai au viață. E trist când te gândești că hainele sunt lucrate pe bandă. Dar ce să știe tineretul de azi, doar oamenii bătrâni care au văzut și alte costume, știu să compare. ”

Pe vremuri aveau mult de lucru. Cel mai mult de sărbători. Făceau costume, pardesie, mantouri. În magazine nu se găseau confecții, așa că le făceai la comandă. Materialele bune le luai de la Brașov.
„Într-o lună nu prididea lucrul cât era de muncă, era prăvălie lângă prăvălie. 12 lucrători am avut sub mine. Croiam, probam și lucram, nu făceam față la croitorit. Lucram butoni, tighele, fiecare om făcea o parte mică la costum.”

Unii croiau, alții tăiau materiale, făceau butoniere la mână, tivuri. Era greu, dar din asta s-au „hrănit”. Erau mulțumiți când clientul pleca din atelier și stătea haina bine pe el.

Am întrebat ce culori se purtau pe vremuri la haine. Negrul la orice ocazie, mai ales la festine. Negrul se poartă și acum, dar nu pe materiale bune. Pergalul nu mai există oriunde, el nu se șifona. Stofe bune nu mai există. Dacă strângeai o stofă pe vremuri în mână și îi dădeai drumul, nu se șifona. Acum trebuie să pui o cârpă înainte să calci o haină de stofă pentru că rămâne fierul pe material, se topește de la chimicale.

Tudor spune că acum nu se mai găsesc materiale de calitate, lâna de la țărani nu o mai colectează nimeni, țăranii o aruncă sau îi dau foc. Ce să mai faci cu lână de la 150 de oi, dacă o ții degeaba se degradează, o mănâncă molile?

După revoluție s-a stricat sistemul de lucru al Cooperativei, au mai rămas puțini care lucrau, iar cei care au rezistat s-au făcut particulari.
„Tineretu nu a mai vrut croitorie pentru că nu se câștiga, s-au angajat ca vânzători sau au căutat locuri de muncă mai ușoare. Cam așa meseria de croitor s-a degradat. Acum cu exporturile și cu lucrul din străinătate, de un an, doi nu mai vine lumea să își comande nimic. Nici pantaloni, fuste, nimic. Iau de la magazine haine pe care le aruncă după câteva spălări pentru că materialele nu rezistă. Iar tinerii nu mai vor să învețe meserie. Dacă ar învăța poate cândva ar deschide o prăvălie și ai avea unde să mai faci un costum bun.”

Cred amândoi că haina îl face pe om. Cei care sunt obișnuiți țin la haine, mai ales cei bătrâni. La muncă, Tudor spune că vine lejer îmbrăcat. Nu-i lipsește cravata, pantalonii, cămașa, pantofii. Dacă pleacă undeva, se schimbă și de trei ori pe zi. Vestă, cămașă, pantaloni, pantofi. „Nu pot să mă îmbrac altfel, cât sunt de bătrân.”

Tudor și Alexandrina lucrează împreună de 55 de ani. El are 75 de ani, ea are 74. „Cu un an mai mică, dar suntem egali în greutate.” (râde)

Amândoi spun că dacă nu faci croitoria din plăcere, nu poți să o faci. Nu stai în atelier, pleci. Tudor și Alexandrina stau aproape de casă și merg pe jos până la atelier. Fac câteva minute. Atelierul îl au de 35 de ani pe Știrbei Vodă. Au mai avut punct de lucru în Brezoianu și la Gara de Nord.

Alexandrina mai adaugă că au croitorie bătută, adică haine făcute bine, la milimetru. Atelierul e mic, dar găsești truse cu degetar, echier, foarfecă, mașină de cusut și un fier de călcat ușor cu mâner negru.

Tudor a fost mândru pentru fiecare haină făcută. Când pleca un client, el se uita la haină să vadă cum îi vine, cum se mișcă pe el. Lucra așa pentru toți clienții, nu făcea diferența chiar dacă era un măturător de pe stradă. Spune că dacă lucrezi corect și respecți semnele de la probă, nu dai greș cu lucrarea.

Dar timpul a trecut pentru ei. De doi ani nu a mai făcut un costum de la zero. Nu se mai poate, nu mai merge ochiul. Face doar reparații, fuste sau pantaloni. Acum stă la 75 de ani și le face pe toate, face ce poate. Se mai încurcă ața. Vin clienți din diferite cartiere. Vin să-l caute, dar nu mai poate croi.

La atelierul de croitorie vin ca să nu stea acasă. Alexandrina vrea să se retragă, Tudor nu. Vine pentru el, știe ce înseamnă croitoria în familia lor.

„E născută în tine croitoria, înnebunesc dacă nu mai fac asta, așa că o iau după mine pe ea. Ce să fac acasă când copiii sunt plecați? E o obișnuință, e ceva înnăscut. Dar nu am făcut doar croitorie, am și 20 de fini. Am fost bun și la alte lucruri. Nu-mi mai trebuie acum nimic. Sănătate și înțelegere cu familia. ”

„S-au dus anii, gata. Stau pe ghimpi acum , dar ce să fac acasă?”

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s