„Eu aleg să rămân aici, simt un fel de înrădăcinare”

28 iunie 2018

Acum trei ani, Bianca venea în București din Târgoviște la facultate. În primul an, orașul era pentru ea ca unul din filme. Se uita în jur blocată, cu ochii mari și admira clădirile înalte, mașinile multe și diversitatea oamenilor de pe stradă.

„Mai venisem în București, dar niciodată singură. Primul an de facultate, la cămin, a fost pentru mine un șoc. Nu concepeam să împart camera cu cineva, baia, țineam la lucrurile mele. După trei ani la cămin, totul s-a schimbat, împart acum orice am cu apropiații.”

La cursurile din cadrul Facultății de Științe Politice, Bianca nu a mai simțit adrenalină. Adică, dacă voia să chiulească, nu mai existau pedepse de la profesori sau „mamă, ce o să mi se întâmple?”. A descoperit alegerile, deciziile, responsabilitatea.

A hotărât să învețe, să ia note bune, să își păstreze camera de la cămin pe care o putea pierde dacă alți studenți luau note mai mari ca ea.

Colegii i s-au părut ok și s-a schimbat în interacțiunea cu ei: „Am intrat la facultate colerică. Mă certam cu cineva până la sânge, credeam că doar eu am dreptate. Am avut multe șocuri și momente până să mă așez și să recunosc că nu sunt așa deșteaptă precum credeam. După ce am acceptat asta, m-am pus într-un colțișor și i-am ascultat pe colegii mei, am vrut să învăț de la ei. Cred că îmi plac oamenii, mă descopăr cu ajutorul lor. De aceea, nu pot să spun că am o prietenă foarte bună. Am mai multe care mă completează sau îmi atrag atenția când încalc niște limite. Ale mele, ale altora.”

Cât despre haine, Bianca spune că e comodă și că nu și-a schimbat mult stilul în trei ani de facultate. O vezi rar în rochii, iar dacă poartă, le alege pe cele vaporoase împreună cu niște teneși. Merge des în second handuri, rar în mall-uri. Preferă să caute tricouri cu 2 lei versus cu 100 de lei din magazin. Așa iese ieftin și e și diferită. În mall simte că toți sunt trași la indigo. Chiar la facultate văzuse într-o zi purtat un tricou la cinci persoane diferite. Doar în încălțăminte investește. Acolo se vede uzura dacă nu e o pereche nouă. Și speră să lucreze într-un mediu în care nu va fi impusă o uniformă, căci vrea să își păstreze stilul hainelor casual când va avea un job.

Despre balul de absolvire nu îmi spune multe. Nu l-a așteptat cu emoție, nu a acaparat-o ideea de a se pregăti pentru el, dar i-a plăcut să își petreacă timp cu colegii și să facă lucruri pe care nu le-ar face zilnic.

„Am ales o rochie lungă cu imprimeu încărcat, un make-up discret, iar despre încălțăminte ce pot să zic, a fost un circ să mă încalț cu tocuri la bal. Nu mai purtasem de doi ani sandale cu toc, erau incomode și după zece minute îmi venea să le dau jos.”

Râde și spune că a fost amuzant să meargă cu limuzina și să aștepte cu nerăbdare ora unu noaptea ca să se schimbe în ceva lejer.

„M-am schimbat într-o rochie neagră mulată, adidași ca să pot să mă mișc, să mă simt dezinvoltă. Parcă eram încoțopenită în rochie și eram panicată să nu calc pe ea, să nu o rup, să nu o pătez. Parcă m-am eliberat de stres când m-am văzut schimbată.”

După trei ani de studii, Bianca crede că facultatea și-a pus amprenta asupra ei. A învățat să se descurce singură, să se relaxeze și să nu o mai sune pe mama ei ca în prima sesiune, când i se părea inadmisibil volumul de teorie pe care îl avea de învățat. „Eram nervoasă, mă tot gândeam obsesiv ce rost au multe cursuri, teme. Cine te întreabă când lucrezi despre principiile lui Niccolò di Bernardo dei Machiavelli sau despre notele de subsol?”

Acum, Bianca ar vrea să aleagă un master unde să studieze producția media, cu accent pe video-audio. Până va decide, merge des la evenimente, se întâlnește cu oameni din comunitatea ei de pe Instagram și se motivează să citească mai des cărți. E conștientă însă că Instagramul îi dă dependență și nici Pinterest nu îi dă pace. Dar e greu să renunțe la ele, când simte că îi dau o stare de delectare.  

Nu vrea să plece din țară, poate doar cu un schimb de experiență pe termen scurt. Are cumva nostalgia că nu a profitat de ocazia asta în timpul facultății. În rest, spune ferm:

„Dacă noi, cei care ne dorim să schimbăm ceva am pleca toți, ce s-ar întâmpla cu țara asta? Am pleca și ce? Tot un străin ești chiar dacă ești bun acolo unde alegi să pleci. Eu aleg să rămân aici, simt un fel de înrădăcinare.”