„La piață îmi pasă de legume, de oameni, de povești”

1 august 2018

*

Eram curioasă ce legătură au oamenii cu piața când se mută și locuiesc în București, cu ce o asociază și dacă au anumite haine cu care merg acolo.  Am povestit cu trei fete despre asta.

*

Bătea vântul când am ajuns în fața pieței. Raisa a apărut de după mașini și am intrat pe o ușă zâmbind amândouă. Am urmărit-o de la distanță și de aproape cum se mișca printre tarabe. Se auzeau voci din toate părțile. „Cireșe de grădină avem” am auzit cel mai des. Raisa îmi șoptește neașteptat la ureche: „s-a scumpit fasolea verde, săptămâna trecută nu era prețul ăsta.”

Suntem în Piața Norilor, loc în care Raisa merge săptămânal de un an de zile, cam de când și-a schimbat stilul de viață radical. „Credeam că a găti e o pierdere de timp. Dar de un an m-am trezit la realitate. Mi-am dat seama că piața e un factor important pentru sănătate, pentru povești, pentru a cunoaște oameni. Vin aici săptămânal, revin la oamenii de la care cumpăr, stau cu ei de vorbă și îi descopăr.”

Raisa a copilărit la țară și spune râzând că avea „piața” în spatele casei. Când mergea în spatele curții apărea grădina cu roșii, castraveții, vinetele, cultura mare de zmeură, iar în fața casei avea grădina de flori. În piață mergea doar la ocazii speciale, înainte de începerea școlii sau în preajma sărbătorilor mari ca să-și cumpere „hainele cele bune”.

„Mergeam cu toată familia în Piața Centrală din Bacău și ne luam haine. Când eram mică, pentru mine piața însemna haine noi. Să fiu sinceră, nu dormeam cu o noapte înainte de-a merge la oraș de emoții și nerăbdare. Acolo mi se părea paradisul. Știi gluma aia că moldovenii poartă trening? Țin minte că din piață mi-am luat când eram mică un trening gri, dintr-un material strălucitor și l-am purtat la o nuntă. Imaginează-ți, eu și Nona, sora mea, îmbrăcate la fel, în acele treninguri pe care nu le mai avea nimeni acolo la țară. Am și poză de-atunci.”

Când a mai crescut, piața a devenit locul unui ritual de cumpărături pe care îl avea cu tatăl ei înainte de Paște. Iar mutarea în București nu a apropiat-o de piețe, ci de supermarket-uri, fie din lipsă de timp, fie din cauza unui stil de viață vicios pe care îl recunoaște și pe care îl regretă acum.

Acum nu mai cumpără lucruri de la supermarket și merge săptămânal la piață. În toată trecere asta a fost inspirată de Ciprian Muntele, Daniel Voinea și Răzvan Exarhu, oamenii ei preferați din online. Le urmărea pozele din Obor sau diverse alte piețe postate în Social Media și se gândea că e o chestie cool să mergi la piață. Devenise curioasă, dar nu se gândea neapărat că asta ajută la un stil de viață sănătos. A încercat Oborul, dar i s-a părut prea mare, simțea că se pierde printre tarabe, așa că Piața Norilor a devenit locul perfect pentru gustul ei.

Chiar dacă s-a mutat în alt cartier, nu renunță la Piața Norilor, asta și pentru că îi adoră numele. E pasionată de cuvinte, iar Piața Norilor sună minunat. Nu îi vine să se rupă, are oamenii ei, locul ei. Piața Norilor a asistat cumva la toată transformarea pe care a avut-o în ultimul an, când a devenit conștientă cât de importantă este alimentația corectă.

Când merge în weekend la piață, Raisa se îmbracă lejer, în rochii largi, tricouri lălâi, egări. „Câteodată iau pe mine haine de casă, nu mă chinui foarte tare cu outfit-ul. În ultimul an am schimbat și relația mea cu hainele. Dădeam sume colosale pe haine, sume pe care nu le mai înțeleg, așa că m-am hotărât să mă opresc. Am triat hainele, am ajuns la 15-20 de saci cu haine donate, iar acum am doar ce îmi trebuie și am devenit conștientă că nu e ok să cheltui mult, alte lucruri au devenit mai importante pentru mine. Abia la 27 de ani am înțeles ce înseamnă să fii în armonie și coerență.”

După ce se îmbracă pentru piață, Raisa scoate din geantă un carnețel, un creion și face o listă cu ce are de luat ca să nu piardă controlul. În piață se întinde la vorbă, verifică lista, face provizii pentru o săptămână și le cară în plase de pânză.

„Am trei plase de pânză și le folosesc în paralel. Mă înarmez ca doamnele care au cărucioare”. (râde)

Am întrebat-o cum se îmbracă oamenii la piață și a stat câteva secunde pe gânduri. Oamenii sunt 90% în vârstă acolo, sunt mulți, vin și pleacă. Nu se uită la cum sunt îmbrăcați. Piața Norilor e pentru ea locul în care se pierde, locul în care nu se uită la aparențe.

„Sunt cum sunt ei acasă. Simpli, naturali, relaxați când cumpără ceapă, verdeață, pâine. Uite, acum că m-ai pus să mă gândesc, îmi dau seama că am mintea relaxată. Îmi pasă de legume, de oameni, de povești. Rar îmi atrage atenția șorțul doamnelor de la brânză sau halatele lor albe. Chiar nu mă interesează cum sunt îmbrăcați.” 

În drumul spre casă, se oprește la chioșcul amplasat lângă gura de metrou Tineretului și cumpără mereu flori. Spune că e obsedată de flori și de design. Niciodată nu îi lipsesc florile acasă pentru că așa încearcă să aducă grădina din copilărie în apartamentul în care locuiește: „Încerc să aduc grădina mamei mele în apartamentul în care locuiesc, iar la un moment dat visez să am banii să reconstruiesc casa copilăriei mele, cu apă în spate, livadă de pomi, tihnă și drum pietruit.”